ZIARUL”TIMPUL”DESPRE POTENŢIALUL TURISTIC NEVALORIFICAT: PIATRA, ORHEI

DESPRE POTENŢIALUL TURISTIC NEVALORIFICAT: PIATRA, ORHEI

Sunt localități în Republica Moldova cu potențial turistic enorm, dar care nu este exploatat defel. Amplasarea geografică, patrimoniul cultural, frumusețea naturii sunt factori care pot să atragă vizitatori, așa cum lipsa infrastructurii și drumurile proaste ar putea la fel de bine să-i respingă. Un astfel de sat este Piatra, aflat la o aruncătură de băț de orașul Orhei.

Cum ieși din Orhei, pe orice drum ai lua-o spre răsărit, treci pe lângă o carieră de piatră. Din adâncul pământului, își cască gura niște gropi gigantice albe, la fundul cărora se mișcă brațe de excavatoare și huruie camioane. Mașina merge pe un asfalt spart, coboară o vale, urcă un deal, și apoi o ia la dreapta, trece pe lângă niște sere și intră în Piatra. Chiar dacă Orheiul este înconjurat de multe sate, doar acesta a fost botezat pe potriva locului. Oamenii spun că la ei totul este din piatră: și garduri, și case, și stâlpii de la prispă. Există chiar certitudinea că, din cauza pietrei, ploile ocolesc satul în timpul verii, pentru că roca înfierbântată ar respinge norii. Abia după ce plouă prin împrejurimi, apa cerului ajunge și la Piatra. O altă legendă a satului spune că, odată, pe vremuri, în localitate, era o piatră mare, unde se adunau la joc sătenii în zilele de sărbătoare și duminica. Când întreba cineva pe un vecin unde se duce, acesta îi răspundea – „la piatra”.

Proiecte de infrastructură cu viitor incert

După alegerile din vara lui 2015, primar a devenit Angela Cazac, care anterior a lucrat secretar al consiliului local. Nu a fost dificil să găsim sediul Primăriei. La Piatra, toate instituțiile importante se află într-un perimetru care poate fi cuprins cu o privire. În aceeași clădire, se află și Primăria, și grădinița, și centrul de familie. Ele deservesc o populație de aproape trei mii de locuitori ai comunei. „Nu putem să zicem că suntem un sat îmbătrânit, fiindcă suntem aproape de oraș și tineretul se menține în sat, dar oricum, o parte din populația satului aptă de muncă este plecată peste hotare, ca-n toate localitățile”, ne spune dna primar. Am vizitat satul luni, zi de lucru, pe stradă nu vedeai decât niște copii care plecau de la școală acasă cu rucsacuri în spate, iar pe drum treceau grăbite mașini și tractoare. În grădini, unii gospodari au început săpatul. Unde și pe unde, se vedeau sere acoperite cu peliculă albă. „Nu pot să spun că avem foarte mulți agenți economici. Sunt câteva gospodării agricole. Vreo zece locuitori ai satului au sere. De asemenea, în ultimul timp, s-au plantat și multe livezi de mere, pere, caise, prune, gutui și nuci. Dar acestea sunt încă tinere și nu au dat rod”, ne descrie situația Angela Cazac. Bugetul satului este de 2,5 milioane de lei. Interlocutoarea noastră recunoaște că, fără o finanțare suplimentară, satul nu s-ar dezvolta. Problema este că la Primărie nu este un specialist care ar elabora proiecte. „Am ajuns primar într-o perioadă cam dificilă, având în vedere criza din țară. De aceea, lucruri mari nu prea putem să facem. În prezent, lucrăm la un proiect de gazificare în satul Jeloboc, tot acolo vrem să amenajăm un parc. Din păcate, noi, la Primărie, nu avem un specialist pentru atragerea investițiilor”.

Din cauza crizei economice, rămâne incertă soarta proiectului de construcție a rețelei de canalizare. Chiar dacă, teoretic, Fondul Ecologic ar putea aloca 60 mii de lei în acest scop, cu aceeași sumă trebuie să contribuie și satul. „Acest fapt nu mă bucură prea tare, pentru că populația e într-o situație financiară dificilă. Am lucrat la gazificarea gimnaziului din sat și foarte greu am acumulat 15% din suma necesară de la populație. A trebuit să apelez și la consiliul raional. E greu, mai ales că toată forța puternică a satului e plecată peste hotare. Au rămas pensionarii, invalizii și persoanele care au un modest loc de lucru în sat sau oraș.

Cei mai puternici, mai capabili sunt plecați. Desigur, unii se întorc, mai ajută părinții, mai investesc, dar mulți decid să se stabilească în străinătate”, relatează edilul satului.

O grădiniță – pentru o sută de copii

Ala Mihai, o doamnă sociabilă și dinamică, lucrează la grădinița din sat de la începutul anilor ‘80 ai secolului trecut. Ține minte perioada de glorie a instituției, când aici erau 11 grupe cu un număr total de 250 de copii. Boom-ul infantil s-a produs când, în preajma satului, s-a deschis o fabrică avicolă. Fiindcă angajații nu aveau unde să-și lase copiii, întreprinderea le-a construit o grădiniță mare. Dar acele vremuri au trecut. „Prin 2000, a început să scadă numărul copiilor. Era dezastru aici, au rămas numai două grupe, lucram câte patru ore. Nu aveam nici canalizare, nici apă”, își amintește dna Ala, care acum este director. Iar spațiile rămaseră pustii, riscau să se ruineze. De aceea, sub același acoperiș s-au pomenit și Primăria, și centrul medical, și grădinița. Însă nu toate sălile sunt exploatate. O aripă a clădirii poartă semnele decăderii, tencuiala a picat, acoperișul e găurit, iar autoritățile recunosc că nu au bani pentru reparații. Directoarea este bucuroasă că, totuși, s-a reușit renovarea acoperișului și schimbarea geamurilor la restul clădirii. Ajutorul românesc a ajuns și la Piatra, 300 de mii de lei fiind cheltuiți pentru pavarea curții și reparația capitală a bucătăriei. În prezent, grădinița din sat este frecventată de 100 de copii de la vârsta de trei ani. „Vin multe solicitări din partea părinților care vor să-și dea copiii la o vârstă și mai mică. Dar nu avem posibilitatea să creăm o nouă grupă. De aceea, cei mai înstăriți, își duc odraslele la Orhei. Iar când acestea mai cresc, îi aduc la noi”, explică Ala Mihai.

Celebra moștenire a familiei Lazo

Facem câțiva pași și ajungem la gimnaziu. În curtea școlii, se înalță un postament vopsit cu var pe care stă monumentul unui tânăr încruntat, într-o uniformă de soldat sovietic. Pe o plăcuță înșurubată în postament este scris în limba rusă „Serghei Grigorievici Lazo”. Satul a devenit celebru în URSS, datorită faptului că aici s-a născut revoluționarul bolșevic Lazo, care a luptat în Orientul Îndepărtat cu armatele țariste. Aventurile lui s-au terminat, când a fost capturat de japonezi și predat albgardiștilor care l-au executat. Sfârșitul tragic al acestuia a alimentat faima și popularitatea lui Lazo. Dar, dincolo de figura revoluționarului, este bine să știm că el provenea dintr-o familie binecunoscută de moșieri basarabeni. În urma lor a rămas un conac și un mic părculeț.

Porțile conacului Lazo

poarta-conacului-laza

În timp ce ne îndreptăm spre conac, satul coboară spre Răut. Casele cu acoperiș de oale se iau la întrecere cu cele acoperite cu ardezie. Ardezia câștigă detașat. Printre copacii desfrunziți, stau pitite căsuțe văruite care se mijesc la trecători cu geamuri mici. Prispele lor încadrate de stâlpi sculptați în piatră par atât de miniaturale, încât ar trebui să te apleci ca să intri în casă. Sunt adevărate bijuterii ale arhitecturii țărănești din lunca Răutului. Din păcate, multe din ele par abandonate, lăsate pradă timpului care le va ruina implacabil. Conacul familiei Lazo ne întâmpină cu o poartă frumoasă din lemn. Intrăm. Ne iese în cale paznicul și Larisa Varvariuc, șefa muzeului, care devine și ghidul nostru. De la ea, aflăm că reședința boierească din satul Piatra a fost construită în a doua jumătate a secolului XIX și a aparținut moșieriței Matilda Lazo, mama lui Ion Lazo, care s-a însurat cu Elena Crușevan, reprezentanta unei alte familii de viță nobilă din nordul Basarabiei. Ei au fost părinții lui Serghei Lazo. Doar că intenția lor de a-l face proprietar de pământuri a fost dată peste cap de ideile socialiste pe care le-a îmbrățișat în timpul studiilor în Rusia.

Sovieticii au naționalizat conacul și l-au transformat într-o școală, iar după 1991, casa a devenit o ruină. Lucrările de restaurare au început în anul 2007, cu ajutorul finanțării din partea Guvernului. De atunci se tot repară. Dar nu mai este mult până când muzeul va fi deschis oficial. „Acum ne-am oprit, fiindcă țara e săracă. Cred că, la sfârșitul anului, o să ne deschidem. Toate exponatele sunt depozitate la Chișinău. Ele au fost restaurate și se află într-o stare bună”, ne asigură Larisa Varvariuc. Într-adevăr, când intrăm în conac, ne dăm seama că nu a rămas mult până la sfârșitul lucrărilor. Interiorul, chiar și nemobilat, încearcă să reproducă o atmosferă de epocă. Singurul lucru care perturbează această impresie este podeaua din gresie verde, care se potrivește mai mult pentru o cantină, dar nu pentru un muzeu. „Am insistat ca podeaua să fie din lemn, dar după ce am revenit din concediu am văzut deja că jumătate de sală era din gresie”, spune dezamăgită ghida noastră. Deși, oficial, muzeul încă nu este deschis, turiștii totuși vin. „Chiar duminică, ne-a vizitat o familie de tineri cu patru copilași de la Ialoveni. Era zi de odihnă, dar am fost încântată să le vorbesc. Mi-au pus o sumedenie de întrebări. Oamenii așteaptă cu nerăbdare să se deschidă muzeul”.

Lipsește interesul

Conacul familiei Lazo a fost inclus în traseul Drumul Vinului. Datorită acestui lucru a fost posibilă restaurarea lui. Totuși, șefa muzeului își dă seama că, pentru a atrage turiști, e nevoie de infrastructură, implicarea autorităților locale și interesul oamenilor. „Am fost și eu în Franța și Germania, și am văzut ce înseamnă Drumul Vinului. Oamenii fac business adevărat. Să nu putem noi vinde turiștilor un pahar de vin de casă? La noi, un exemplu este Orheiul Vechi, unde agropensiunile sunt o afacere profitabilă. Din păcate, așa ceva nu este la Piatra”.

Mai ales că nu doar conacul ar putea atrage vizitatorii. Comuna se mândrește cu un izvor puternic, care alimentează cu apă câteva sate și Orheiul, iar peșterile din zonă nu ar lăsa indiferent nici un aventurier. În plus, apropierea de oraș poate fi considerată un mare avantaj. „Aici sunt mari perspective. Dar aproape fiecare a doua familie are pe cineva plecat și majoritatea se limitează la ajutorul primit de peste hotare, ceea ce nu este corect”, este de părere șefa muzeului.

Bar la Căminul cultural

După ce am vizitat frumosul conac al familiei Lazo, am ajuns la Căminul cultural. Contrastul dintre cele două construcții ar putea să șocheze, pentru că, de la o căsuță elegantă am trecut la un mastodont sovietic care parcă ar fi dorit să intimideze casele din jur prin dimensiunile sale. Am intrat pe o ușă laterală. La parter, o plăcuță arăta direcția spre bar, care era încuiat, ceea ce nu ne-a împiedicat să simțim mirosul de vin. Pereții scorojiți, linoleumul rupt, un cuib de rândunică pe hol ne-ar fi făcut să credem că edificiul este abandonat, dacă nu am fi auzit glasuri de copii. La etaj, într-un colț de clădire se află biblioteca. Când am intrat, parcă ne-am pomenit în altă lume, o lume primitoare a cărților. Era Ziua Internațională a Poeziei, și bibliotecara Galina Bârdu, a chemat copiii de la școală la o oră de lectură. Biblioteca Căminului cultural dispune de peste 5600 de cărți. Cam tot atâtea sunt și în gimnaziul din sat. „Avem cititori pensionari, vin și profesorii, și angajații de la Primărie ca să împrumute câte o carte. Oamenii în vârstă citesc în grafie chirilică, cei mai tineri preferă cărți în limba română. Unii vin să utilizeze calculatorul. Nu ducem lipsă de cititori. Dar am avea nevoie de mai multă literatură pentru copii și cărți pe domenii”, susține bibliotecara.

http://special.timpul.md/piatra-un-sat-cu-potential-turistic-nevalorificat/

Anunțuri

Despre piatradinorhei

Satul Piatra este locul unde m-am născut, unde am copilărit, unde am mers pentru prima dată în viață la școală...aici sunt înmormântați părinții, buneii și străbuneii mei...aceasta este baștina mea pe care o iubesc și vreau s-o cunoască lumea...
Acest articol a fost publicat în Без рубрики. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s