AXENIA IASIR: DIN ISTORIA SATULUI PIATRA, ORHEI- BISERICA (2)

                arhiva-personala-ax-i-3BISERICA  DIN PIATRA (PARTEA II)

Înainte de a continua partea a doua al acestui capitol, am hotărât să mă impart cu bucuria, că în cele din urmă am găsit informația veridică a construcției bisericii din satul Piatra și Joloboc. Și anume, că locașul sfânt din Piatra, Orhei inițial purta hramul Sfinților Voievozi, fiind clădită în anul 1774 cu suportul boierului Ioan Lazo. Această noutate pentru mine și pentru întregul meu sat, dă peste cap afirmațiile, că în satul Piatra a existat mai întâi o biserică veche de lemn și numai apoi a fost construită o biserică din piatră…De fapt, și din punct de vedere a logicii, respectiva afirmație nu are nici un suport serios, deoarece ar fi fost o prostie într-un sat așezat atât de frumos  pe malul râului Răut și încercuit de ”munți” de piatră, să construiești o biserică din lemn….deși prima biserică din satul Joloboc, într-adevăr a fost construită din lemn la sfârșitul secolului XVIII și avea hramul Sfântului Nicolae. Aceste afirmații pot fi acoperite documentar cu câteva lucrări, inclusiv volumul istoricului Nicolae Stoicescu ”Repertoriu bibliografic  al localităților și monumentelor medievale din Moldova, care a apărut în anul 1974 la București. Confirmarea afirmațiilor de mai sus le găsim pa paginile 637 pentru Piatra și 527 pentru Joloboc, folosind prept sursă și lucrarea cunoscutului istoric Gheorghe Bezviconi ”Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru (vol.I și II) apărute in 1940 la București, cu o prefață a marelui Nicolae Iorga.

 

                                            *                              *                         *

arhiva-personala-ax-i-7Din cauza impozitelor sovietice exagerat de mari şi a diferitor metode draconice de a stoarce bani de la biserici şi mănăstiri,  multe din acestea au fost nevoite să se închidă, sau cel puțin să renunțe la pământurile, pe care le aveau în posesia sa. Spre bucuria noastră, dar și spre regretul nostru, la Piatra și Jeloboc bisericile au activat fără întrerupere (dacă nu punem in cont acele 2 luni ale anului 1944, când intregul sat a fost evacuat, fiindcă se apropia linia frontului în favoarea rușilor) până la 10 august 1963 când preotul a fost silit să renunțe și prin documentul publicat de noi în prima parte, comunitatea creștin ortodoxă din satul Piatra este scoasă de la evidența autorităților sovietice, lucru care insemna inchiderea bisericii.

 arhiva-personala-ax-i-10arhiva-personala-ax-i-9

Deşi fals se considera că biserica este separată de stat şi statul de biserică, potrivit legislaţiei sovietice, cinovnicii se amestecau şi dictau după bunul lor plac în toate sferele, din acest motiv o patre din slujitorii bisericilor şi mănăstirilor erau alungaţi din biserici şi mănăstiri fiind înlocuiţi cu alţii, mai „ascultătări şi devotaţii” noii puteri.

În deceniul 6 al secolului XX autorităţile sovietice au înteţit lupta antireligioasă pe tot întregul URSS, inclusiv şi in numita RSS Moldovenească. Sun diferite motive, mai mult subiective şi politice au fost închise sau chiar aruncate în aer sute de biserici. N-au scăpat de acest tăvăluc comunisto-ateist nici bisericile din raionul Orhei.  Într-un  document se menţiona, că în legătură cu „avarierea” numitelor biserici Executivul Raional Orhei primeşte aprobarea Consiliului de Miniştri a RSSM pentru a fi demolate.A semnat acest document,  Preşedintele Consiliului de Miniştri a RSSM  A. Diordiţa.

Sătenii din Piatra, dar și Joloboc, simțind că bisericile lor sunt în mare pericol, au repartizat în mare taină pe la buni creștini și oameni de încredere, multe icoane și  alte atribute  de cult, pentru a nu fi distruse sau batjocorite de către autoritățile sovietice. În felul acesta au fost salvate și când timpurile puțin s-au schimbat, aproape toate au revenit din nou în locașurile sfinte. Pietrenii, dar și cei din Joloboc, s-au dovedit a fi cu credință adevărată și buni enoriași, deși déjà exista documentul de închidere a bisericii, satul n-a dat voie  să fie închisă.

Prin arhitectura şi imaginea sa, lăcaşul de cult este o imagine sensibilă a Bisericii cereşti. Biserica e orientată spre răsărit, spre locul de unde vine lumina, Hristos- soarele dreptăţii. Iar planul după care e construită e cel de navă, simbolizând corabia mântuirii.

Frumuseţea lăcaşului, profunzimea rugăciunilor, bogăţia conţinutului şi armonia melodică a cântărilor rinduielilor liturgice sunt factorii care produc în sufletul celui ce se roagă stări înălţătoare de trăire duhovnicească, pregătindu-i pentru primirea harului divin.

arhiva-personal%c2%a6-ax-i-2De mai mulţi ani, biserica din Piatra îl are preot pe Iov Sânchetru, un om mărinimos, care slujeşte cu credinţă, dar nu întotdeauna este înţeles de enoriaşi, motiv din care unii locuitori din satul Piatra se deplasează în localitatea apropiată Joloboc, pentru a asculta serviciul divin al preotului Ion din România, stabilit de mai multi ani în localitate. Poate comportamentul civilizat, poate vocabularul sau vocea preotului Ion de la Biserica din Joloboc, sau poate chiar preţurile mai mici la oferirea serviciilor duhovniceşti atrag mai mulţi enoriaşi, inclusiv din satul Piatra.

Biserica întotdeauna a fost stâlpul satului, care îi sprijineau pe cei săraci şi oropsiţi, care era alături de bucuriile oamenilor, când un nou născut era adus la botez, sau o  pereche de tineri, veneau la biserică cu bucuria de a se cununa. Biserica a împărtăşit şi durerile familiilor îndurerate, care au pierdut pe cei apropiaţi şi sunt petrecuţi în ultimul drum, respectând canonul bisericesc de curăţire a celui răposat.

matilda-lazoŞi dacă vorbim de înmormântare, cred că este cazul să menţionăm, că  în curtea bisericii din Piatra au fost înmormântate mai multe personalităţi marcante, cum au fost Matilda Lazo (1833-1893), bunica lui Serghei Lazo; Ioan Lazo (1824- 1869), bunelul lui Serghei Lazo; părintele Serafim Dabija (1915 – 19 ultimele cifre sunt indiscifrabile- Ax.I.), dar cunoaştem că a fost omorât de sovietici şi că a fost bunicul cunoscutului poet şi scriitor Nicolae Dabija şi alţii. Tot aici sunt morminte cu cruci, pe care timpul a şters fostele inscripţii şi este absolut imposibil de identificat persoana înmormântată sub această sau altă cruce. Cu mare părere de rău, nimeni nu s-a trudit să facă o cercetare mai amplă, pentru a identifica aceste personalităţi. Da, personalităţi, fiindcă creştinii simpli se înmormântau şi se înmormântează în cimitirul satului, şi numai oamenii remarcabili, cu o contribuţie deosebită pentru biserică şi sat puteau fi înhumaţi în curtea bisericii. La 13 ianuarie 1869 la Piatra se stinge din viață Pavel Obuhov, metalurgist rus, general, savant, cel care din 1863 conducea în nordul Rusiei construcția unei mari uzine de tunuri și de turnare a oțelului (mai târziu-uzina ”Bolșevik” din Leningrad (azi, Sankt Peterburg).Sigur, că această personalitate marcantă a fost înhumată  la Peterburg, dar întâmplarea tragică, că a murit la Piatra, Orhei, a făcut așa ca localitatea noastră Piatra, să între geografic în istoria Rusiei.

 De multe ori, în caz de necesitate, enoriaşii îţi aduc contribuţia la reparaţia locaşului sfânt, sau alte treburi de gospodărie.

AXENIA IASIR

Bibliografie

[1] Adevărul despre Mitropolia Basarabiei,Editura Institutului Biblic al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureşti ,1993 , f . 9

[2] Elena Postică „Aspecte din mişcarea de rezistenţă  antisovietică în Basarabia postbelică”,revista”Destin românesc”,nr.4 ,2001 , f . 170

[3] Elena Postică , op.cit.,f.171

[4] Arhiva OSPRM , F. 51 , inv.2, d.36 , f.156

[5] Florin Constantinescu „Biserica şi ateismul de stat” în”Dosarele istoriei” nr.11 ,2002 ,Bucureşti,f.2

[6] Alexandru  Moraru”Confesiunile religioase din RSSM în dosarele secrete sovietice.1944-1950” în „Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova”(vol.3,seria ştiinţe socio-umanistice ) Chişinău,2003, f.208

[7] Valeriu Pasat „Trudnâe straniţâ istorii Moldovâ. 1940-1950”ed.”Terra”,Moscova,1994 , f.599

7  Ibidem

[8] Arhiva OSPRM , F.49 ,inv.1 ,d.4638 , f.56

[9] Valeriu Pasat , opera cit. f. 608

[10] Valeriu Pasat , Opera citată , f . 583

[11] Ibidem

[12] Ibidem , f. 583

[13] Ibidem , f . 584

[14] Arhiva Naţională a RM , F. 3046 , inv . 2 , f. 32

[15] Valeriu Pasat , Opera citată , f .584

[16] Ion Cepoi „Lupta bisericii basarabene contra rusificării” în „Literatura şi Arta” , nr. 39, 25 septembrie 2003

[17] Valeriu Pasat , Opera citată , f .584

[18] Ion Cepoi „Lupta bisericii basarabene contra rusificării” în „Literatura şi Arta” , nr. 39, 25 septembrie 2003

[19] Arhiva Naţională a RM , F. 3046 , inv. 2 , d.15 , f. 41

[20] Ibidem

[21] ANRM , F .3046 , inv . 1 , d . 15 , f. 173

[22] ANRM , F.3005 , inv. 1 , d.177 , f.33

[23]  Ibidem

[24] Alexandru Moraru „Dosarul  strict secret 009” în gazeta”Glasul Naţiunii”,29.08.2002 şi”Comunismul ne-a făcut canibali” în gazete”Flux” din 14.02.2003

[25] ANRM, F.3046, inv.1, d.15, f. 61

[26] ANRM, F.3046, inv.1, d.41, f.61

[27] Valeriu Pasat. Pravoslavie v Moldavii.vlasti ţerkovi, veruiuşcie. 1940-1953, Tom I,  Editura Rosspăn, Moscova, 2009, f.280

[28] Ibidem, f.287

[29] Valeriu Pasat. Pravoslavie v Moldavii.vlasti ţerkovi, veruiuşcie. 1953-1960, Tom II,  Editura Rosspăn, Moscova, 2010, f.155-156

[30] Valeriu Pasat. Pravoslavie v Moldavii.vlasti ţerkovi, veruiuşcie. 1953-1960, Tom II,  Editura Rosspăn, Moscova, 2010, f. 389

[31] Ibidem, f. 406

[32] Ibidem, f.421

[33] Valeriu Pasat. Pravoslavie v Moldavii.vlasti ţerkovi, veruiuşcie. 1940-1953, Tom I,  Editura Rosspăn, Moscova, 2009, f.707

[34] ANRM, F.3046, inv. 1, d.106, f 18

Despre piatradinorhei

Satul Piatra este locul unde m-am născut, unde am copilărit, unde am mers pentru prima dată în viață la școală...aici sunt înmormântați părinții, buneii și străbuneii mei...aceasta este baștina mea pe care o iubesc și vreau s-o cunoască lumea...
Acest articol a fost publicat în Без рубрики. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu